O zi, o fotografie: Crizantemă

“Se trec şi florile de toamnă, cele din urmă flori, şi-n casă
Lângă oglinzile-obosite, o fată şubredă şi pală
Preschimbă florile în vase, evlavios ca o vestală.
– Mor florile mâhnite, toamna, în casa cui n-a fost
mireasă …

Înc-un mănunchi, şi câte visuri şi primăveri
câtă ruină!
Dac-ar avea grai ca să spuie, oglinda câte n-ar mai spune:
A tale braţe obosite putere n-ar avea s-adune
Troienele de flori bogate, culese zilnic din grădină.

Norocu-ntăilor brânduşe culese-n zori de zi pe rouă …
Cum s-a trecut, şi cum trec toate pân-vine moartea
să te cheme;
Azi vasele-s împodobite cu triste flori de crizanteme:
În lacrimi tremură oglinda ca faţa apelor când plouă.

Şi-mbrăţişaţi alături plângem, plângi blândă, candidă
vestală,
Din lacrimi liniştea sporeşte, ş-a fi târziu pricepi
ce-nseamnă.
Brânduşele-nfloresc de-a pururi şi poate soarele
de toamnă
S-o-nduioşa ca să-ţi arunce pe frunte mândra lui beteală.”

~ Dimitrie ANGHEL ~

crizantema

(Photo by: Oana Dima)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s